Brazii se frang, dar nu se indoiesc  - vol VII View full size

Brazii se frang, dar nu se indoiesc - vol VII

Autor: Ion Gavrilă Ogoranu
Colectia Rezistenta Anticomunista
Format 148x210, 320 pag

More details

Availability: This product is no longer in stock

29,00 Lei

Add to cart

" În toţi munţii României, timp de două decenii de stăpânire comunistă (1944-1962), au acţionat grupuri de rezistenţă armată. Şi nu numai în munţi, dar şi în păduri, în sate şi oraşe. Într-un raport din 1959, Securitatea dădea un număr de 1.196 de grupuri şi organizaţii pe care le-a distrus („bande subversive”, cum le numea Securitatea). Ca număr, era vorba de zeci de mii de oameni. Aşadar, chiar...
şi numai din punct de vedere cantitativ rezistenţa e o problemă importantă în Istoria României. unţii Apuseni, care aveau o tradiţie de răscoală şi revoluţie, nu puteau face excepţie. În cartea de faţă este prezentată rezistenţa anticomunistă dintr-un spaţiu cuprins între oraşele: Târnăveni, Blaj, Alba Iulia, Cugir, Câmpeni, Iara, Turda, Ocna Mureş, Aiud, Teiuş.
Aici, începând din vara anului 1948 s-au constituit următoarele grupuri ce se pregăteau să intre în lupta armată:
1. Grupul lui Petru Mărgineanu, ţăran din Obreja-Alba, frate al profesorului Nicolae Mărgineanu de la Universitatea din Cluj, la acea dată arestat în cadrul lotului „Popp-Bujoiu-Nicolae Petraşcu”. Grupul era compus din ţărani, intelectuali, elevi.
2. Grupul numit „Fiii Cerului”, o organizaţie a elevilor din Mihalţ şi Blaj, cu structura Frăţiilor de Cruce, prezentat de Securitate ca fiind de nuanţă „manisto-legionară”.
3. Grupul lui Maxim Alexandru, din Sălciile-Prahova, şi al preotului greco-catolic Suciu Nicolae, înfiinţat sub conducerea organizaţiei naţional-ţărăniste din Bucureşti.
4. Grupul învăţătorului Pascu Cornel, din Benic-Alba, şi al ţăranului Bolfea Silvestru, din Întregalde-Alba, format din preoţi, învăţători şi ţărani.
Toate aceste grupuri incipiente s-au unit, în toamna timpurie a anului 1948, într-o organizaţie mare, condusă de Alexandru Maxim.
5. Grupul studenţilor Popa Ştefan şi Moldovan Nicu, de nuanţă legionară, format din iniţiativa studentului Pop Cornel din Cluj şi mai târziu sub conducerea legionară din Bucureşti.
Prin stăruinţa lui Petru Mărgineanu s-a încercat reunirea tuturor acestor luptători într-o singură organizaţie, sub conducerea lui Popa Ştefan, dar fuziunea s-a făcut abia la sfârşitul lunii februarie 1949.
6. În strânsă legătură cu gruparea lui Popa Ştefan a acţionat grupul fraţilor Spaniol, din Aiud.
7. Tot în legătură cu Popa Ştefan, în zona Ocna Mureş a acţionat într-o primă fază, până în vara anului 1949, grupul lui Leon Şuşman.
8. După plecarea lui Leon Şuşman în Apuseni, o parte din membrii grupului au rămas în zona Ocna Mureş-Blaj, sub conducerea lui Cornel Deac. Deşi Cornel Deac a fost arestat în vara anului 1952, alţi membri ai grupului, Nicolae Moldovan şi Ioan Mărgineanu au rămas ascunşi până în anul 1953, când au fost prinşi de Securitate.
9. În zona Bucium-Bistra, jud. Alba, s-a dezvoltat grupul fraţilor Macavei.
10. În liceele din Alba Iulia a luat fiinţă o organizaţie a elevilor, aflată în legătură cu grupul lui Dabija din Muntele Mare.
11. În zona Balomir-Cugir a fiinţat o organizaţie legionară retrasă în Munţii Cugirului.
12. De asemenea, exista un grup de rezistenţă în zona Sărmaş-Cluj, probabil în legătură cu Pop Cornel.
Aceasta era situaţia în toamna târzie a anului 1948, când în zonă se întorc, de la Arad, fraţii Traian şi Alexandru Macavei, împreună cu maiorul Nicolae Dabija, hotărâţi a grăbi acţiunea de împotrivire armată faţă de regimul comunist. În zona Apusenilor existau şi numeroşi rezistenţi care acţionau izolat.
La Bucureşti, maiorul Dabija a intrat în contact cu maiorul Nicolae Niţescu, care a reuşit să formeze un nucleu constituit din foşti ofiţeri superiori. În urma mai multor întâlniri cu generalul Petrescu Dumitru, fost ataşat militar al României la Washington, maiorul Dabija s-a recunoscut drept subordonat al acestuia.
Nicolae Dabija a adus cu el o organizare militară a oamenilor, un program de acţiune bine definit, o tactică şi o strategie de tip militar şi o implicare cât mai grabnică în lupta de eliberare de sub stăpânirea comunistă. De la venirea lui în regiune, practic a luat comanda rezistenţilor din zonă.
Aceasta era situaţia în toamna târzie a anului 1948, când în zonă se întorc, de la Arad, fraţii Traian şi Alexandru Macavei, împreună cu maiorul Nicolae Dabija, hotărâţi a grăbi acţiunea de împotrivire armată faţă de regimul comunist. În zona Apusenilor existau şi numeroşi rezistenţi care acţionau izolat.
La Bucureşti, maiorul Dabija a intrat în contact cu maiorul Nicolae Niţescu, care a reuşit să formeze un nucleu constituit din foşti ofiţeri superiori. În urma mai multor întâlniri cu generalul Petrescu Dumitru, fost ataşat militar al României la Washington, maiorul Dabija s-a recunoscut drept subordonat al acestuia.
Nicolae Dabija a adus cu el o organizare militară a oamenilor, un program de acţiune bine definit, o tactică şi o strategie de tip militar şi o implicare cât mai grabnică în lupta de eliberare de sub stăpânirea comunistă. De la venirea lui în regiune, practic a luat comanda rezistenţilor din zonă.

Nu exista nici un comentariu inca.

Write your review

Brazii se frang, dar nu se indoiesc  - vol VII

Brazii se frang, dar nu se indoiesc - vol VII

Autor: Ion Gavrilă Ogoranu
Colectia Rezistenta Anticomunista
Format 148x210, 320 pag

Write your review