Luptele românilor cu bolșevicii în Siberia (1918 - 1920) View full size

Luptele românilor cu bolșevicii în Siberia (1918 - 1920)

Simion Ghişa a făcut parte din grupul de ofiţeri inimoşi care, după încetarea luptelor de pe teritoriul românesc în urma păcii de la Buftea-Bucureşti, a traversat imperiul rus în haos pentru a ajunge la trupele de voluntari români constituite din foştii prizonieri ardeleni şi bucovineni din armata austro-ungară capturaţi de ruşi în prima parte a primului război mondial.

Autor: Simion Ghișa

More details

Availability: This product is no longer in stock

24,00 Lei

Add to cart

Simion Ghişa a făcut parte din grupul de ofiţeri inimoşi care, după încetarea luptelor de pe teritoriul românesc în urma păcii de la Buftea-Bucureşti, a traversat imperiul rus în haos pentru a ajunge la trupele de voluntari români constituite din foştii prizonieri ardeleni şi bucovineni din armata austro-ungară capturaţi de ruşi în prima parte a primului război mondial. A traversat Rusia cuprinsă de războiul civil, a fost luat prizonier de bolşevici, a scăpat ca prin minune şi a reuşit să ajungă la Corpul Voluntarilor Români după nenumărate peripeţii.

Aici a preluat comanda unei companii româneşti în luptele sălbatice împotriva bolşevicilor. Acestea sunt memoriile lui şi a unei generaţii de patrioţi adevăraţi, care nu au dat nici un pas înapoi, vărsându-şi sângele şi riscându-şi viaţa pentru un vis şi un suprem ideal: România Mare. Redăm integral amintirile sale din memorabila campanie românească din Siberia, la mii de kilometri de ţara mamă, unde bărbaţi vajnici şi neînfricaţi au făcut gloria numelui de român, lăsând generaţiilor următoare o extraordinară pildă de curaj şi dăruire sub culorile drapelului patriei.

Să le preţuim faptele şi să le venerăm amintirea, deoarece uitarea ar fi cea mai grea jignire adusă actelor eroice ale celor care ne-au lăsat moştenire această cronică ce dovedeşte încă o dată că realitatea depăşeşte de departe orice ficţiune.

 

„ …dintr-odată valea răsună de trăsnetele puştilor şi ale mitralierilor. Bolşevicii se vedeau atacaţi chiar în capul coloanei, dar erau atât de buimăciţi, încât o tuliră iarăşi înapoi, din ce în ce mai aproape de bătaia armelor noastre. Se adunară ca o turmă de oi, toţi strigau şi nu ştiau încotro să o apuce. Numai după vreo zece minute înţeleseră că plumbii zboară dinapoia lor. Atunci învălmăşeala fuse şi mai mare. Cei mai mici şi slabi fură turtiţi, cei tari îşi tăiară drum înainte şi apucară în goană nebună spre gura văii. Ieşirea, însă, era ţinută sub focul mitralierei şi detaşamentului de pe dâmb. Cei din vale trăgeau fără să mai ochească în mulţimea care turbase de groază. Bolşevicii aruncară armele şi se puseră în zăpadă, unii pe pântece, alţii şezând. Semn de predare.

…În timpul acesta, coloana începu înaintarea pe vale şi îndată după cotitură, bolşevicii se văzură faţă în faţă cu albii.

- La baionetă! comandă cineva de la bolşevici şi vreo 200 se aruncară asupra coloanei noastre.

Dar nu s-au putut apropia nici până la 100 de paşi şi, orbiţi de focurile noastre, aruncară armele. 900 de prizonieri, cei mai mulţi erau din evadaţii de la Alexandrovsk. Armele fură adunate şi sub o pază puternică fură ţinuţi pe loc, iar restul trupelor merse înainte, de unde se mai auzeau încă împuşcături dese.

  Înaintea noastră era un sat de chirghizi, unde urma o luptă îndârjită şi de unde se vede că grupa a II-a fusese respinsă, deoarece se afla în mâinile roşilor.

Din partea opusă nouă, cânta mitraliera cu mici întreruperi şi salve după salve, trase de grupuri mai mici, se vede ale grupei a II-a pe care bolşevicii o înteţeau.

Când ajunserăm în preajma satului, linia de trăgători era desfăşurată şi dădurăm drumul la schiuri pe deal în jos. Patru sute de oameni zburară pe schiuri într-o linie, până aproape de marginea satului.

Bolşevicii îi întâmpinară cu o grindină de plumbi, dar nimic nu putea opri elanul acestor trupe şi în goană se începu înconjurarea satului.

Bolşevicii făcură o sforţare deznădăjduită spre a scăpa prin fugă, însă totul se sfârşi atât de repede, cât ai clipi din ochi. Un foc înfricoşat porni asupra satului, unde era un zgomot şi un vaiet ca în iad. Plumbii treceau prin şatrele chirghize, ucigând pe mulţi dintre locuitorii paşnici.

Mitraliera de pe creasta dealului dădu câteva împuşcături asupra satului şi bolşevicii furioşi se avântară la atac, dar fură respinşi după o jumătate de oră de luptă crâncenă. Şi pe aici erau evadaţi, văzându-se prinşi în cleşte, aruncară armele şi cu pumnii năvăliră asupra albilor. Se muşcau şi sugrumau unul pe celălalt.

Ruşii însă, fură doborâţi, şi cum niciunul nu voia să se dea prins, aproape toţi fură ucişi. Dinspre pădure se arătară alţi prizonieri, făcuţi de grupa a II-a. La ora 12 lupta se sfârşise şi inamicul era complet distrus. Fură făcuţi prizonieri în total 1700 de oameni, dintre care aproape 600 evadaţi de la Alexandrovsk, restul mineri şi puţini din foştii soldaţi ai garnizoanei din Ceremkovo, care se ţinură vitejeşte, dar văzând că lupta e pierdută, se împrăştiară prin păduri, spre frontiera chineză.”

Nu exista nici un comentariu inca.

Write your review

Luptele românilor cu bolșevicii în Siberia (1918 - 1920)

Luptele românilor cu bolșevicii în Siberia (1918 - 1920)

Simion Ghişa a făcut parte din grupul de ofiţeri inimoşi care, după încetarea luptelor de pe teritoriul românesc în urma păcii de la Buftea-Bucureşti, a traversat imperiul rus în haos pentru a ajunge la trupele de voluntari români constituite din foştii prizonieri ardeleni şi bucovineni din armata austro-ungară capturaţi de ruşi în prima parte a primului război mondial.

Autor: Simion Ghișa

Write your review